Proprietarul moșiei Șotrile a fost marele logofăt Ion CÂMPINEANU, unul dintre conducătorii revoluției de la 1848, ulterior devenit primarul municipiului București.
De la el moșia a fost luată de fostul demnitar Barbu Știrbei, care împreună cu altă porțiune luată de la cucoana “Domnica” precum și de la un alt vistiernic a format moșia Câmpina-Șotrile.
După Barbu ȘTIRBEI a rămas proprietar fiul său, prințul Dimitrie B. ȘTIRBEI, a cărei reședință era castelul Voila.
După moartea prințului Dimitrie ȘTIRBEI a rămas proprietar ginerele său, Contele Hans de Blome.
Între anii 1916-1919, moșia a fost în mare parte expropriată în folosul locuitorilor din satele comunei, împărțindu-se individual după puterea de cumpărare.
Comuna Șotrile își poartă denumirea după numele unuia dintre primii locuitori ce s-au stabilit pe aceste meleaguri, “ȘĂTRARU”, prin anul 1800. Aici s-au stabilit cetățenii care fugeau pentru a nu plăti birurile din diferite localități ale țării: Bărăgan, Olt, Jiu, Podișul Transilvaniei ș.a.
Satul Vistieru moștenește denumirea de pe vremea când in această așezare se aflau două conace în care se păstrau banii care se încasau de la populație de către prințul Barbu Știrbei care avea reședința la Voila și care stăpânea aceste meleaguri. De la denumirea celor două conace “Vistierie” a rămas denumirea satului Vistieru.
Satele Lunca Mare, Plaiu Câmpinei și Plaiu Cornului își poartă denumirea după așezarea lor geografică, respectiv în lunca mare a Doftanei, în plaiul de lângă Câmpina și în plaiul de lângă localitatea Cornu.
Astfel după cercetările făcute și după spusele bătrânilor, în anul 1802 a venit în comuna Șotrile și s-a așezat în satul Lunca Mare de astăzi Ion Tudor zis Epuraș, ca cioban, cu frații lui care poposiseră mai întâi în comuna Brebu – satul Podul Cheii, mutându-se apoi aici, probabil locul fiind mai prielnic și mai adăpostit.
Printre locuitorii satelor au venit mai târziu și cete de rromi lingurari care s-au așezat în bordeie pe moșia rămasă proprietarului. În prezent aceștia predomină în perimetrul de la marginea de vest și nord a satului Plaiu Câmpinei.
În localitate nu s-au făcut săpături arheologice.
Comuna Șotrile dispune de monumente istorice, precum și ecleziastice (Biserica “Sf. Nicolae” din satul Șotrile și Biserica “Sf. Pantelimon” din satul Lunca Mare).
Primii locuitori așezați aici, cu sprijinul proprietarului Ion Câmpineanu, care a acceptat atribuirea terenului necesar, au început construirea bisericilor din satele Șotrile și Lunca Mare.
Construcția bisericii din satul Șotrile a început în anul 1882-1884 cu cheltuiala părintelui Dimitrie Barbu Știrbei și sprijinul locuitorilor muncitori pe domeniul său. Aceasta a primit denumirea de “Sfântul Nicolae”, iar hramul bisericii are loc la data de 6 decembrie a fiecărui an.
Construcția bisericii din satul Lunca Mare a început în anul 1908, la inițiativa preotului Ion Davidescu din satul Lunca Mare, a domnului Gheorghe Rădulescu (epitrop) și alți locuitori. Construcția a fost finalizată în anul 1909. Aceasta a primit denumirea de “Sfântul Pantelimon”, iar hramul bisericii are loc la data de 27 iulie a fiecărui an.
Nu există muzee și nici case memoriale în comuna Șotrile.